Articol scris de Cezar Petrescu, Senior Public Policy Analyst @Issue Monitoring
Între două viziuni: democrație consolidată sau deriva autoritară?
Primul tur al alegerilor prezidențiale din 4 mai a trimis în finală doi candidați care se prezintă drept anti-sistem: Nicușor Dan, primarul general al Capitalei și George Simion, liderul celui de-al doilea partid ca mărime din Parlamentul României.
Dincolo de faptul că trebuie să alegem între doi candidați, ne aflăm în fața unei alegeri mult mai profunde: între două direcții pe care România le-ar putea urma în viitorul apropiat.
Avem în față o decizie: ne punem încrederea în Nicușor Dan, un susținător al valorilor liberale și democratice, al statului de drept și al consolidării relațiilor României pe axa Washington–Bruxelles? Sau urmăm drumul propus de George Simion, promotor al izolaționismului economic, al răcirii relațiilor cu Uniunea Europeană, cu simpatii neofasciste și care, în suveranismul său, se declară un mare admirator al ideologiei Make America Great Again?
Coaliția PDS-PNL: declin democratic și teren fertil pentru populism
Din păcate, modul în care coaliția PSD–PNL a guvernat România în ultimii ani a creat terenul propice pentru un regim autoritar și a slăbit democrația. Pe lângă un deficit bugetar în creștere, o datorie publică tot mai mare și o inflație scăpată de sub control, menținerea unor instituții democratice fragile pare a fi una dintre puținele „realizări” bifate de actuala guvernare.
În acest context, parcă special creat pentru a alimenta nemulțumirea oamenilor obișnuiți, orice lider populist poate câștiga rapid simpatia maselor — mai ales într-o țară cu cel mai ridicat nivel al sărăciei din Uniunea Europeană, unde aproximativ 4 milioane de cetățeni trăiesc în sărăcie.
Prin urmare, nu ne rămâne decât să facem un exercițiu de imaginație și să ne întrebăm: cum ar putea arăta România în următorii 5 ani? Previziunile mele se bazează pe valorile politice, economice și sociale promovate de cei doi candidați de-a lungul timpului, folosind deducția ca principală metodă de analiză.
George Simion: de la democrație la autoritarism
Călin Georgescu, deja propus ca prim-ministru
Nu mai este o surpriză — George Simion îl dorește pe Călin Georgescu în funcția de prim-ministru. Deși „suveraniștii” nu dețin în prezent o majoritate parlamentară, o victorie a lui Simion ar putea pune presiune asupra Parlamentului pentru a-i acorda un vot de încredere. Să ne amintim că Președintele României poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu acordă un vot de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și doar după ce au fost respinse cel puțin două nominalizări . Un nou tur de alegeri parlamentare i-ar avantaja pe „suveraniști”, ca urmare a impulsului obținut printr-o eventuală victorie a lui George Simion. Acest lucru s-ar putea traduce într-un Parlament viitor cu o majoritate „suveranistă”.
Migrație politică de la PSD – PNL la AUR. „Aurizarea” politicii românești
Am putea asista la o reconfigurare a peisajului politic românesc. Facțiunile „suveraniste” din interiorul PSD și PNL s-ar putea contopi cu AUR (posibil și cu SOS și POT), din oportunism politic. Având în vedere numărul tot mai mare de figuri politice care adoptă un set de valori ideologice nu din convingere, ci din oportunism, este probabil ca tot mai mulți să se alăture taberei „suveraniste”.
O direcție fascistă, neo-legionară
Un lucru trebuie spus clar: George Simion și mentorul său, Călin Georgescu, sunt simpatizanți ai fascismului românesc, așa cum s-a conturat în perioada interbelică. În eseul său Ur-Fascism, Umberto Eco identifică 14 trăsături ale unui regim fascist. În cazul Simion–Georgescu regăsim multe dintre acestea: cultul tradiției (accentul pe așa-zisele valori tradiționale și religie), respingerea modernismului (mişcări sociale precum feminismul sau drepturile LGBTQ+ sunt prezentate ca amenințări), apelul la frustrare socială (nemulțumirea alegătorilor este manipulată), opoziția echivalează cu trădarea (opoziția politică este demonizată, cu amenințări publice de violență – precum afirmația lui Simion că va „jupui de vii” membrii Biroului Electoral Central), și populismul selectiv (vizând segmente specifice ale populației prin rețele sociale).
Slăbirea mecanismelor democratice și cultivarea unui cult al personalității
Profitând de nemulțumirea publică larg răspândită față de guvernarea din ultimii ani, „suveraniștii” nu urmăresc întărirea supravegherii democratice, ci desființarea acesteia. Democrația este demonizată și prezentată drept principalul vinovat pentru starea actuală a României, în timp ce se promovează o alternativă — în care o singură figură (Călin Georgescu sau George Simion) ar putea asigura, chipurile, binele populației prin mijloace autoritare. Modul în care această figură este prezentată ca un fel de mesia indică direcția în care se îndreaptă această mișcare.
Tăierea ajutorului pentru Ucraina. Distanțare față de UE
O eventuală alegere a lui George Simion în funcția de președinte al României ar duce cel mai probabil la încetarea sprijinului acordat Ucrainei. Merită amintit că România are cea mai lungă graniță cu Ucraina dintre țările aliate, iar retragerea sprijinului românesc ar reduce semnificativ canalele prin care Occidentul sprijină Ucraina. Un astfel de scenariu ar avantaja Rusia, care ar putea ocupa complet Ucraina în câțiva ani și s-ar afla din nou la granițele României. Mai mult, Rusia ar câștiga un fel de „cal troian”, un stat marionetă în interiorul UE și NATO, similar Ungariei sau Slovaciei. O astfel de situație ar pune România în conflict direct cu valorile Uniunii Europene, ceea ce ar putea duce la tăieri de fonduri europene și la răcirea relațiilor cu democrațiile occidentale.
Trumpism economic, izolaționism și apropiere de Rusia
O eventuală preluare a puterii de către „suveraniști” ar putea duce la o abordare asemănătoare celei promovate de Donald Trump în SUA, caracterizată de o doctrină izolaționistă și de favorizarea anumitor companii din sectoare economice specifice care se dovedesc loiale regimului. La fel ca Ungaria sau Slovacia, România ar putea relua relațiile comerciale cu Rusia, în special în privința importurilor de energie, și ar putea respinge o serie de companii occidentale care ar intra în conflict cu noua putere politică. Un prim-ministru precum Călin Georgescu, care a vorbit despre „economia calului”, naționalizări și păstrarea legăturilor cu afaceri agreate de regim, ilustrează direcția economică pe care România ar putea-o urma sub un astfel de leadership.
Statul social, în pericol
George Simion a declarat recent intenția de a reduce 500.000 de locuri de muncă din sectorul public, în ciuda faptului că, potrivit datelor Ministerului Finanțelor privind instituțiile și autoritățile publice din martie 2025, dintr-un total de 1.306.241 de angajați publici, 469.515 lucrează în administrația locală și 836.726 în administrația centrală. Este important de menționat că aproape jumătate dintre angajații din sectorul public sunt profesori, medici, militari sau polițiști. Dacă, așa cum se întâmplă în SUA, instituțiile responsabile cu sănătatea, educația și protecția cetățenilor sunt considerate „neprofitabile” de către noul regim, este posibil ca România să adopte o abordare similară.
Inventarea de dușmani ai națiunii, tulburări sociale
Pe plan social, „suveraniștii” ar putea inventa o serie de țapi ispășitori cărora să le atribuie responsabilitatea pentru situația economică fragilă actuală. Deși România nu se confruntă cu o criză a migrației precum cea exploatată de Donald Trump și mișcarea MAGA în SUA, există o narațiune recurentă care contrastează „valorile românești” cu „valorile occidentale”, în care minoritățile sexuale (în mod special vizate în discursul politic românesc) și, într-o măsură mai mică pentru moment, minoritățile etnice, sunt prezentate ca amenințări la adresa existenței poporului român. Totuși, istoria ne arată că furia maselor poate fi redirecționată și către alte categorii sociale, precum intelectualii, membrii opoziției politice sau orice grup perceput drept o amenințare la adresa celor aflați la putere.
Nicușor Dan. Stabilizarea democrației românești
Ilie Bolojan, posibil prim-ministru
În eventualitatea în care Nicușor Dan va deveni președintele României, formarea unei majorități parlamentare care să acorde votul de încredere prim-ministrului desemnat de acesta ar fi destul de complicată, mai ales având în vedere că PSD deține cel mai mare număr de mandate în Parlament. Deși fostul premier și președinte al PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că exclude o alianță cu AUR „atât timp cât sunt președinte al PSD”, știm că PSD a oferit voturi și candidatului AUR în primul tur al alegerilor prezidențiale din toamnă, ceea ce arată apropierea dintre PSD și AUR, precum și față de ideologia „suveranistă” promovată de acestea.
Așadar, există cel puțin trei scenarii posibile:
- O alianță PSD–PNL–USR–UDMR, care ar asigura o majoritate confortabilă în Parlament și ar simplifica numirea lui Ilie Bolojan la Palatul Victoria;
- Formarea unui guvern minoritar format din PNL–USR–UDMR, care ar depinde de sprijinul parlamentar al PSD, aflat în opoziție;
- O criză politică generată de formarea unei coaliții PSD–AUR–POT, care s-ar opune unui premier nominalizat de Nicușor Dan.
Apărător al statului de drept, împotriva autoritarismului
O eventuală alegere a lui Nicușor Dan ar putea favoriza continuarea direcției actuale a României în ceea ce privește consolidarea statului de drept și limitarea tendințelor autoritare și ultranaționaliste. Activitatea pe care a susținut-o la Primăria Capitalei arată că Nicușor Dan a căutat întotdeauna soluții legale pentru a rezolva conflictele, fără să recurgă la metode „neortodoxe” împotriva celor cu care a avut divergențe. Prin urmare, este foarte probabil ca Nicușor Dan să acționeze ca un reformator al sistemului democratic, în contrast cu viziunea autoritară.
Bruxelles, Washington și Chișinău, în detrimentul apropierii de Rusia
Este destul de evident că Nicușor Dan susține aprofundarea relației cu UE și NATO și ar păstra România pe traiectoria actuală. Sprijinul pentru Ucraina ar continua, iar rolul UE în regiune ar rămâne semnificativ, oferind Ucrainei speranța că poate rezista unei cuceriri complete de către Rusia. Asistența acordată Ucrainei de către România este esențială, mai ales în perspectiva unei frontiere comune directe cu Rusia, care ar complica și mai mult situația României. În plus, Nicușor Dan susține integrarea Republicii Moldova și a Ucrainei în cadrul Uniunii Europene.
Posibil pasivism politic și o comunicare deficitară
Imaginea lui Klaus Iohannis încă bântuie culoarele de la Cotroceni, iar acuzațiile aduse lui Nicușor Dan în perioada mandatului său de primar al Capitalei — legate de lipsa unei comunicări eficiente cu cetățenii — sunt destul de bine întemeiate. Teama românilor de a avea un nou președinte absent, retras într-un „turn de fildeș”, este una legitimă. Totuși, recent, candidatul Nicușor Dan a arătat semne clare de îmbunătățire a comunicării, mai ales în contextul campaniei electorale. Rămâne însă întrebarea dacă, odată ajuns la Cotroceni, va fi un actor politic care să aducă stabilitate în politica românească și să mențină o comunicare activă cu cetățenii.
Reforma partidelor pro-europene
Alegerea lui Nicușor Dan în funcția de președinte al României ar putea pune presiune pe partidele parlamentare pro-europene să demareze o serie de reforme menite să se distanțeze de persoane și acțiuni care, direct sau indirect, au alimentat nemulțumirea populației față de politica tradițională. Partide precum PSD și PNL, care în ultimii ani au adoptat un discurs tot mai apropiat de cel al formațiunilor „suveraniste” (cu accent pe valorile familiei tradiționale și pe ortodoxie), riscă să se dezintegreze în mai multe facțiuni sau să fie absorbite complet de tabăra „suveranistă” dacă nu rup legăturile cu cei care le-au condus în ultimii ani, Marcel Ciolacu fiind primul pe această listă.
Mai sunt 10 zile până la alegeri. Alege informat!
Până atunci, Keep calm and Issue Monitoring ON!
