Criza socială din România și influența asupra alegerilor prezidențiale
Articol scris de Cezar Petrescu, Senior Public Policy Analyst @Issue Monitoring
Românii se simt tot mai trădați de partidele tradiționale și lideri precum Ciolacu, Iohannis și Ciucă. Pe fondul unei crize sociale accentuate, tot mai mulți cetățeni se orientează spre candidați extremiști care promit soluții radicale. Sărăcia, salariile mici, lipsa perspectivelor pentru tineri și accesul limitat la educație și servicii sociale – mai ales în mediul rural – alimentează această schimbare.
România este tot mai clar împărțită în două: marile orașe cu o clasă de mijloc fragilă și restul țării, afectat de lipsuri severe. Această polarizare creează un teren fertil pentru demagogie și discurs populist. În acest context, românii aleg deseori schimbarea „cu orice preț”.
Democrația are de suferit atunci când un sfert din populație trăiește în sărăcie. Când prioritățile de zi cu zi devin supraviețuirea – hrană, utilități, adăpost – implicarea civică scade dramatic. În lipsa informării și a participării, extremismul poate avansa chiar prin vot democratic.
Alegeri prezidențiale în România postcomunistă
1990 – Duminica Orbului și prima alegere liberă
Proaspăt ieșită de sub regimul dictatorial comunist, România se pregătea să organizeze primele alegeri libere după mulţi zeci de ani. Noua Lege electorală adoptata în martie 1990 stipula că mandatul președintelui și al parlamentarilor era fixat pentru 2 ani. Acești doi ani erau dedicați redactării unei noi constituții democratice.
Ion Iliescu, liderul Frontului Salvării Naţionale (FSN), a obţinut o victorie zdrobitoare cu 85% din voturi, fiind primul și singurul preşedinte al României care a câștigat alegerile din primul tur. Vechii comuniști îți asigură continuitatea puterii în stat, de aceasta dată sub masca democraţiei, deși inițial Ion Iliescu și FSN promiteau că nu vor candida la alegeri. Prezenţa la vot a fost de 86,19%.
România se pregătea să adopte o nouă Constituție, care avea să fie aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991 și promulgată în aceeași zi.
1992 – Iliescu rămâne la Cotroceni
Cu o nouă Constituție în vigoare, Ion Iliescu câștigă un nou mandat cu 61,43%, învingându-l pe Emil Constantinescu (CDR). Prezența în turul doi: 73,23%. Era începutul unui nou ciclu de stagnare politică.
1996 – Emil Constantinescu aduce speranța democratizării
Reformele lente, declinul economic și continuitatea vechilor figure ale regimului comunist la putere au produs, pentru prima dată, o tranziție pașnică a puterii în stat de când România a devenit forțat republică în 1947, odată cu venirea comuniștilor și abolirea monarhiei.
Prezenţa la vot în turul al doilea rămâne similară celei din 1992, atingând 75,9%. Emil Constantinescu, candidatul CDR a câștigat în fața lui Ion Iliescu, reprezentantul PDSR, cu 54,41% din voturi.
Deși s-a anunțat ca o mare speranță, promisiunile lui Emil Constantinescu s-au dovedit greu de realizat. Totuși, alegerea românilor a arătat că, la vremea aceea, își doreau apropierea de valorile Euro-Atlantice, respingând valorile fostului bloc comunist din care făcuseră parte în trecut.
2000 – Revenirea lui Ion Iliescu și apariția extremismului
Așteptările mari de reformă pe care societatea le-a avut de la Emil Constantinescu la sfârşitul anilor ’90 s-au dovedit a fi greu de implementat, multe dintre ele rămânând simple „vorbe în vânt”. Acest lucru a dus la radicalizarea discursului politic și la emergența unor personaje precum Corneliu-Vadim Tudor (PRM), un fost comunist care acum juca rolul de lider al extremistului de dreaptă românesc.
Emil Constantinescu nu a mai participat la această rundă de alegeri, însă asistăm la revenirea lui Ion Iliescu (PDSR), care intră în turul doi împreună cu Corneliu-Vadim Tudor.
Prezența la vot în turul doi a fost de 57,50%, cu aproape 20% mai mică decât cea din 1996. Deși părea să aibă șanse reale la președinție, Corneliu-Vadim Tudor este învins în finala electorală, unde Ion Iliescu a obţinut o victorie categorică cu 66,83% din voturi.
„Sperietoarea extremistă” Corneliu-Vadim Tudor îi garantează lui Ion Iliescu un nou mandat de președinte, românii preferând de această dată „răul cel mai mic”. Iliescu se reîntoarce la Cotroceni pentru a bifa ultimul mandat de președinte.
2004 – Traian Băsescu: „Să trăiți bine!”
Corupția caracteristică perioadei 2000 – 2004, când atât la Cotroceni cât și la Palatul Victoria se aflau doi membri PSD (Ion Iliescu și Adrian Năstase), dar și dorința de reformare a clasei politice au pavat calea spre putere a celui care la momentul respectiv era primar la Bucureștiului, Traian Băsescu.
Prezența la vot în turul doi a fost de 55,2%, mai scăzută decât cea înregistrată la alegerile din 2000. Traian Băsescu (PNL-PD) a câştigat cu 51,23% din voturi împotriva lui Adrian Năstase, liderul PSD.
Ca urmare a ratificării Constituției în 2003, Traian Băsescu este primul președinte care ocupă această funcție pentru o perioadă de 5 ani. În această perioadă se dovește a fi un „președinte jucător”, în sensul în care s-a implicat în politica românească și a condus o serie de refome importane în ceea ce privește Justiția, dar și orientarea clară a României către Occident. În timpul mandatului lui Traian Băsescu România devine parte a UE, la 1 ianurie 2007.
2009 – Al doilea mandat pentru Băsescu
Prezența la vot în turul doi a fost de 58,02%, la aproape acelaşi nivel ca în 2004. Traian Băsescu a obţinut un al doilea mandat cu 50,33% din voturi împotriva lui Mircea Geoană, liderul de atunci al PSD. Având în vedere diferența mica de voturi, PSD a contestat rezultatele, acuzând fraude electorale. Chiar și așa, Traian Băsescu este declar câștigător, Curtea Constituţională validând scrutinul după renumărarea voturilor anulate.
Al doilea mandat îl prinde perioada de vârf a Crizei economice de atunci, Traian Băsescu anunțând public o serie de măsuri nepopulare pe care statul român le-a luat pentru a adopta, precum tăieri de pensii și salarii sau creșteri de taxe.
În cel de-am doilea mandat are loc și cea de-a doua suspendare a sa, în 2012, când deși majoritatea au votat pentru demiterea acestuia (aproape 90%), referendumul nu a fost validat de Curtea Constituțională.
2014 – Klaus Iohannis, surpriza dreptei
La finalul celor două mandate, Traian Băsescu a lăsat o țară cu o clară direcție pro-europeană, însă una măcinată de criza financiară și scandaluri politice. În acest climat apare primarul de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, noua speranță a Dreptei politice românești. Primul tur avea să fie câștigat de Victor Ponta (PSD), iar locul doi avea să fie completat de Klaus Iohannis (PNL), aflat la aproximativ 10% sub candidatul PSD.
Prezența la vot în turul doi a fost de 64,10%, semnificativ mai mare decât cea de la toate alegerile care au avut loc dupa 2000. Pe fundalul acestei creșteri a electoratului care a ieșit la vot a venit și obstrucționarea dreptului la vot al cetăţenilor din diaspora, Victor Ponta, la acea vreme Premierul României, fiind văzut principalul vinovat pentru problemele de peste granite. În acest climat de nemulțumire generală, Klaus Iohannis a câştigat turul doi cu 54,43%, comparativ cu 45,56% pentru Victor Ponta.
2019 – Al doilea mandat pentru Iohannis
Spre deosebire de celelate alegeri, turul doi al alegerilor prezidențiale din 2019, nu a văzut dezbateri electorale și a lăsat impresia că Președintele deja în funcție va avea o victorie ușoară în fața candidatei PSD, Viorica Dăncilă. Deși erau conștiență că Viorica Dăncilă nu are șanse de a obține o eventuală victorie într-o eventuală finală prezidențială, PSD a preferat-o pe această în detrimentul altul membru PSD cu o notorietate mai mare.
Prezența la vot în turul doi a fost de 54,86%, iar Klaus Iohannis a reuşit să câștige lejer în faţa Vioricăi Dăncilă cu 66,09%. Din acest punct începe reînvierea alianței USL, când PNL și PSD și-au dat mâna la guvernare. Deși declara că este un puternic adversar al PSD și al corupției, Klaus Iohannis întoarce spatele milioanelor de români care l-au votat și devine un președinte absent, sub patronajul căruia guvernele Nicolae Ciucă – Marcel Ciolacu (PNL-PSD și câteodată și UDMR) au crescut semnificativ datoria publică, inflația și deficitul bugetar. Klaus Iohannis a pavat calea către un regim totalitar, lipsit de transparență și dialog cu proprii cetățeni.
2024/2025 – Criză, extremism și alegeri prezidențiale anulate
Prima încercare
Aroganța, scretomania, absenteimul și opulența afișată de fostul președinte Klaus Iohannis au lăsat un puternic gust amar cetăţenilor, care inițial erau convinți că au votat un președinte cinstit, opus valorilor pe care românii le-au atribuit în ultimii ani celor de la PSD. Dezamăgirea Iohannis, pandemia de Covid, criza energetică, Războiul din Ucraina și criza economică a ultimilor 4 ani au condus la radicalizarea populatiei, tendință pe care o vedem la nivel global. Alegerile prezidențiale de la finalul anului 2024 s-au dovedit a fi cele mai controversate din istoria recentă a României.
Prezența la vot în turul întâi a fost de 52,55 %, una dintre cele mai mici din istoria alegerilor prezidențiale. Bomba explodează și un candidat care era cotat sub 5% în toate sondajele de opinie, Călin Georgescu (independent) reușește să obțină 22,94% din totalul voturilor, urmat de Elena Lasconi de la USR (19,17%). Deși era cotat cu prima șansa, fostul premier Marcel Ciolacu a rata cu doar câteva mii de voturi locul doi, înregistrând 19,14%. În acelaşi timp, George Simion (AUR) a înregistrat 13,86 %, ocupând locul 4.
Datorită ingerențelor Rusiei în alegeri, dar și prin încălcarea Legii electorale, în special în ceea ce privește finanțarea campaniei electorale, la 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele primului tur al alegerilor și a cerut reorganizarea procesului electoral în întregime. O viitoare candidatură a lui Călin Georgescu este și ea interzisă de BEC și CCR, iar cel care îi ia locul este George Simion.
A doua încercare
Reprogramate pentru mai 2025, într-un context politic și economic foarte delicat, alegerile prezidențiale au dat în primul tur câștigător pe George Simion (AUR), cu 40,96%, urmat mai apoi de actualul primar al Bucureștiului, Nicușor Dan (20,99%). La fel ca în alegerile din toamnă, reprezentantul PSD-PNL nu reușește să intre în turul doi, Crin Antonescu fiind plasat pe locul 3. Acestea sunt primele alegeri din istoria contemporană a României în care nu avem un reprezentant al PSD sau PNL în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Concluzii: între Est și Vest, între democrație și risc autoritar
În 35 de ani, alegătorii români au oscilat între Est și Vest, între vechi reflexe autoritare și speranțe europene. De fiecare dată când au simțit că democrația a fost deturnată, au căutat un simbol al schimbării, chiar și extrem.
Alegerile din 2025 pot redefini viitorul democratic al României. Implicarea civică și informarea rămân esențiale. În joc nu este doar o funcție, ci direcția unei întregi societăți.
Tu cum vezi viitorul alegerilor prezidențiale din România? Lasă un comentariu și distribuie articolul dacă ți se pare util.
Pănă duminică, keep calm and Issue Monitoring ON
